Ștefan Manasia is a Romanian poet and journalist. This poem, in translation from the Romanian by Clara Burghelea, is from his fifth poetry collection, Cerul senin (The Clear Sky). The original Romanian follows the English translation.
Lithium (The Dance of the Snake)
It rained a lot. My shoes are wet.
You have been sleeping for 54 minutes
and there is no one I can write to.
And I am sick of making rhetoric pirouettes.
You are there with your bad dreams
and lightnings and thunders from the west.
Or you are there with your ultimately seductive dreams
and a sort of mental peace that keeps you warm
and freshens up your breath.
I would like to talk to you about love
but I know this binds you.
Even those from vulnerable zodiac signs,
addictive like us, are prone to raise an eyebrow,
pull the warm blanket under their chins and think:
that who gives, shall lose.
Still, a heart of clay I shall give to you any time.
And will accept to decompose in the little
countryside graveyard. Clad only in blue pajamas.
Listening to Lithium. And watching the tears
of nice relatives, the gypsy who never hit me,
women with sallow nails.
Because you are asleep, Patricia, and dream
like a fox or a racoon, and you are free
and your slumber carries you away from me,
across the worlds.
Lithium (Dansul Şarpelui)
A plouat mult. Mi-am udat mocasinii.
Tu dormi de 54 de minute și nu am
cui să-i scriu. Și mi-e silă să
fac piruete retorice. Tu ești acolo
cu visele rele și fulgerele
și tunetele care vin dinspre vest.
Sau ești acolo cu visele tale
în sfârșit seducătoare, și un fel
de pace mentală îți ține cald
și îți împrospătează respirația.
Aș vrea să îți vorbesc despre iubire
dar știu că asta obligă. Chiar și
pe cei din zodii expuse, adictive
cum suntem noi, îi face să strâmbe
din nas, să-și tragă pe gât
pătura caldă și să gândească:
cel care dăruiește va pierde.
O inimă de argilă eu
îți voi dărui totuși, oricând. Și voi
accepta să mă descompun
în micul cimitir de la țară.
Îmbrăcat numai în pijamalele bleu.
Ascultând Lithium. Și văzând
lacrimile unor rude cuminți,
țiganilor care nu m-au lovit
niciodată, femeilor cu unghii
pământii. Pentru că tu
dormi, Patricia, și visezi ca o
vulpe sau un raton, și ești liberă,
și somnul te poartă departe
de mine, peste lumi.
